Mi-am strâns agoniseala de vise şi amintiri într-o cutie de chibrituri şi am îndesat-o bine bine acolo împreună cu batista pentru lacrimi şi am plecat în veşnicie. Lupta adevărată nu o purtasem aici în cohorta de aglomerări urbane şi sterile, puturoase şi pline de desfigurări ale consţiinţei. Aici oamenii sânt certaţi cu zborul şi pentru ca totul e propice pentru nulitate m-am cuibărit între bucata de mătase de pe pat şi oglinda aurită ce continua sa mă privească ca un duşman tăcut. Substanţa poetică am căutat-o atât de departe ...si sta poate foarte bine ascunsă tot acolo lângă pietrele Iorgovanului. M-am întors ca sa răstorn clepsidra timpului, am găsit un univers prin gaura cheii. M-am întors în lumea cuvintelor şi a culorilor după o lungă absenţă dar descotorosită de frustrări pe care nici nu mai încerc să le înţeleg. Cine ştie pe unde cutreieră în momentele de derută, cine îi poate recunoaşte chipul înseninat în ceaţa din jur, cine e suficient de curajos să-şi rişte vanitatea? Ei bine, astea-s întrebări ce merită nişte insomnii, cu speranţa că se poate găsi leac... Îmi imaginez cum decurge o zi din viaţa lui. Cu paşi firavi în dimineaţă, amintindu-şi cu greu ...Aş fi putut înalta catedrale de cuvinte daca nu mi s-ar frânge câteodată aripile.
Acum George n-a rămas decât o amintire întocmai ca şi firida aceea din capătul coridorului de la el din casă unde cândva când nu era curent electric se punea lămpaşul... Acolo în leagănul înmiresmat de unde izvorâse cândva lumina interioară şi cu ea şlefuisem platoşa metafizică pe care nici măcar nu eu nu mi-o pot explica era totul plin de praful cotidian pângărit şi banal. Sau mai rău decât atât: din poveştile cu lupi si cu femei pe care mi le spuneau ei, seara la taină, acolo la birt lipseau personajele iar blana lupilor roasă de molii trebuia aruncată la gunoi. Dar el cu mânuţa lui îmi făcuse nu numai lucrarea de licenţă dar îmi zidise din piatră „soclul” pe care aveau sa se înalţe toate cele strălucitoare.
(Fragment din”Povestea locului”Seracovan Veronica Editura OSD 2009)
M-am întors în lumea “cyber-spaţiului” dar raiul inimii mele va rămâne mereu acolo, pe malul Cernii, undeva pe lângă Pietrele Iorgovanului şi unde zânele se întâlneau cu balaurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu