PRIETENII DE WEEK-END
Duminică seara ne întoarcem grăbiţi strecurându-ne printre ceilalţi care fac exact acelaşi lucru ca si noi, se întorc în oraşul aglomerat si prăfuit în care vieţuim cu toţii ca într-un acvariu.
Asta nu e toccata şi fuga lui Bach BWV ci numai fuga BMW.
Rămân ăia de la ţară în urmă acoperiţi sub uitarea săptămânal rânduită şi denumită week-end ca si pachetul de ţigări aduse de la sârbi, adică ăia rămân acolo să îşi pună cartofii şi noi aici ne încreţim frunţile de atâta propăşire în înaltele metafizicii, întoarcem şi banii cu lopata şi ne holbăm la supermarket la, a mol, la tot. Aia ce-au rămas în urmă acolo în peisajul mirific din zona rurală, stau la taclale şi împroşcă cu sporovăiala lor balcanică orice „merţan” care trece prin faţa birtului. Pentru ei oricum a fost un salt de generaţii sa treacă de la carul tras de cai si de boi la tractor...şi noi credem că tot boi au rămas. Dacă aveţi curaj să si credeţi asta atunci n-aţi înţeles nimic, că în fărâma cea mai adâncă a sufletului ar trebui sa fi înţeles că boul are o umilinţă şi o smerenie frumoasă, înalta, că mie îmi povesteau unii cum când erau copii treceau în glumă sau ca un act de curaj (copiii numai băieţii ) pe sub burta taurului şi apoi se lăudau cu asta ca şi cu trecutul peste foc . Pai da, că aşa se învăţau ei unii pe alţii si cu asta tot se mai fălesc şi acum adică ”noi avem sexul in sânge...bă fraere eu credeam că îl ţii în pantaloni... să nu crezi până nu vezi...”da mie îmi place Decameronul lor de la Jon Jon, ăsta al lor e aşa de plin de prospeţime, că ar putea fi profesori ai celui mai select club de swingeri, da eu ştiu că zidarii mei de piatră nu şi-au făcut „fibra” la sală ci la coasă şi la pădure.
I-am făcut lui Dan Urdăreanu adică „al lui Proca ”cel care îngrijeşte caii şi alte animale o pagină pe facebook, tocmai asta îi lipsea lui, săracul nici nu ştie că a devenit şi el un personaj în lumea cyber-spaţiului, ca şi George, ca şi alţii, doar personaje în jurul cărora să-mi pot înfăşura deci înseila eu şirurile de cuvinte, le-ar fi folosit mai bine câte o femeie „ca să se bucure cu ea în fiecare seară”. Am furat identitatea cuiva şi m-am amuzat teribil şi imediat cu asta deci între inocenţă şi hoţie vinovăţia e o balanţă strâmbă. Nu e un blestem de veacuri, timpul nu ni-l mai dă nimeni înapoi, nerostită speranţa pleacă şi ea să bea o răchie sau poate stă doar la umbră.
Eu n-am nimic împotriva uitării, ascunde multe întocmai ca o velatură perversă aşezată peste cele de netrebuinţă... sau peste cele prea accentuate, ei bine dacă ar veni un şaman plin de pene sau o ţigancă de sub fustele căreia încă mirosul de scârbă nu s-a dus cum v-aţi îngrămădi voi piţipoance pe platformă să vă ghicească viitorul?... Viitorul vostru e simplu de ghicit, vi-l spun eu pe gratis: e negru de vreme ce al fetei care cară sacul de iarbă pentru porci într-o mână şi copilul mic în alta mână e colorat ca un curcubeu şi plin de trăiri preţioase . Prietena mea şi-a pus toxina botulinică are sprânceanele tatuate şi arată ca un clown, exact ăsta e rolul femeii: de a fi un clown în tot circul ăsta cu progresul tehnologic care a luat-o într-o direcţie greşită. M-am tot gândit de ce au fost mereu suparăţi ungurii pe noi, aflând adevărul dintr-o situaţie neclară ar fi fost primul pas al păcii.
Asta înseamnă toccata şi fuga BWV? Adică am tocat-o şi-am fugit, nu mai vreau să aud nici de patriotism, până şi cuvântul îmi pare că-i întinat, dacă tot v-aţi lăsat prietenii de weekend în urmă măcar nu-i mai bârfiţi ca sânt nespălaţi, prosti şi sărăntoci, dacă ei au ales să rămână aşa mergeţi mai departe cu fuga cu BWV şi nu mai tocaţi pe nimeni.
Dreptul la linişte, ca pentru cei morţi... că lor nu li se mai poate fura nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu